Valeria Bunica și clasa de care toți elevii se leagă: Un dascăl este evaluat prin cei care revin pentru a-și exprima recunoștința.

Valeria Florentina Bunica: Dedicare și Pasiune în Învățământ

Valeria Florentina Bunica este profesor pentru învățământul primar la Liceul de Arte din Oradea. Absolventă a Liceului Pedagogic, actualul Colegiu Național „Iosif Vulcan”, și a Facultății de Arte Plastice, secția Pedagogia Artei, și-a consacrat întreaga carieră copiilor care își încep călătoria educațională. În decursul a patru decenii, a avut privilegiul de a observa cum generații întregi cresc și se transformă în adulți. Totuși, dacă ar fi să aleagă un moment care să îi confirme alegerea profesiei, acesta nu ar implica premii sau rezultate academice, ci întâlnirile surpriză cu foștii săi elevi, la 20 de ani după absolvirea ciclului primar.

Întâlnirile cu Foștii Elevi

Conceptul de a deveni învățătoare a prins contur pentru Valeria Bunica chiar înainte de a începe școala. A fost un vis moștenit din familie. „La începutul carierei, mama a dorit să fie dascăl. Destinul a îndreptat-o pe alte căi, dar dorința a rămas vie în sufletul ei. Așa a ajuns la mine ideea de a fi învățătoare. Deși inițial am fost atrasă de Medicină, am ales această cale. Mi s-a potrivit, iar destinul a fost cel care trebuia să fie, pentru că, deși am absolvit și alte studii, sufletul meu a rămas alături de cei mici”, afirmă învățătoarea.

În cei 40 de ani de carieră, Valeria a educat sute de elevi, mulți dintre ei păstrând legătura cu ea și după ce au terminat școala. „Recent, m-au surprins cu o vizită organizată cu ocazia a 20 de ani de la absolvirea învățământului primar. A fost un moment emoționant, deoarece nu știam că ne vom reuni. Foștii mei elevi, care acum sunt medici, profesori sau activează în diverse domenii, au solicitat o întâlnire, iar astfel am organizat o activitate intitulată «Muzica între profesie, pasiune și artă»”, povestește aceasta.

Relația dintre Dascăl și Elevi

Dincolo de emoțiile revederii, întâlnirea a fost o confirmare a faptului că legătura dintre o învățătoare și elevii săi transcende anii petrecuți împreună în clasă. „Fac cu pasiune ceea ce fac și îmi doresc ca primii pași ai copiilor în școală să fie încrezători, chiar dacă la început pot fi temători. Vreau ca ei să câștige încredere în propriile abilități și să vină la școală cu plăcere. Este esențial să înțeleagă că ceea ce facem aici este pentru ei. Nu venim la școală pentru a ști totul, ci pentru a învăța. Nu este o problemă dacă uneori nu știm sau greșim”, explică dascălul.

Pe parcursul acestor ani, Valeria a încercat să construiască nu doar o clasă, ci o comunitate în care părinții, elevii și învățătoarea să lucreze împreună. „Este important ca părinții să realizeze că micuții pot face greșeli și că nu trebuie comparați cu alții. Fiecare copil vine cu un potențial unic atunci când intră în clasa pregătitoare, iar scopul nostru este ca fiecare să progreseze în ritmul său. Dacă astăzi copilul a învățat ceva nou și a făcut un pas înainte în dezvoltarea sa intelectuală, este un succes”, concluzionează Valeria Bunica.

Colaborarea între părinți și dascăli

Atunci când părinții colaborează strâns cu dascălii, iar copiii conștientizează acest lucru, rezultatele obținute sunt pe măsura așteptărilor tuturor. Valeria Bunica, învățătoare cu experiență, subliniază importanța acestei echipe.

Schimbări în atitudinea copiilor

Reflectând asupra primelor generații de elevi pe care le-a avut și comparându-le cu copiii din prezent, învățătoarea observă evoluții semnificative. „În trecut, eram mai timorați și aveam mai puțin curaj să comunicăm deschis cu dascălii. Acum, copiii sunt mai încrezători, pun întrebări fără teamă și își exprimă opiniile liber. Aceasta este o evoluție pozitivă pe care o apreciez”, afirmă aceasta.

Provocările comunicării în familie

Cu toate acestea, Valeria Bunica își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de timp pe care părinții o au pentru a discuta cu copiii lor. „În agitația cotidiană, părinții nu reușesc să aloce timp suficient pentru a înțelege nevoile și părerile celor mici. Această problemă s-a agravat în ultimii ani, iar copiii sunt adesea implicați în numeroase activități, având un program foarte încărcat. Atunci când discutăm despre familie, mulți dintre ei își exprimă regretul că nu au timp de calitate împreună”, explică învățătoarea.

Rolul școlii în dezvoltarea copiilor

Valeria Bunica subliniază că școala trebuie să ofere nu doar cunoștințe, ci și încrederea că elevii pot reuși. „Școala este cea mai valoroasă oportunitate pe care o putem oferi unui copil. Le spun întotdeauna că ceea ce avem în minte și în suflet nu ne poate lua nimeni. Este esențial ca părinții să ofere mai mult sprijin și încurajare, deoarece acum se pun bazele viitorului”, afirmă aceasta.

Importanța competiției și a evaluărilor

Concursul „Știi și câștigi”, organizat de mai bine de două decenii, este un exemplu de evaluare care aduce bucurie elevilor. „Evaluările sunt importante, dar deseori sunt percepute ca fiind seci. Am creat acest concurs pentru ca elevii să recapituleze cu plăcere. Copiii câștigă premii mici, precum rechizite sau cărți, dar pentru ei, valoarea acestora este mai mare datorită efortului depus pentru a le obține”, explică Valeria Bunica.

Existența competiției în școală

În același timp, învățătoarea se opune tendinței de a elimina competiția din școli din teama de a nu dezavantaja unii copii. „De ce să nu lăsăm copiii să observe că pot excela? Dacă un elev este pasionat de matematică și vrea să performeze, trebuie să aibă ocazia să o facă”, concluzionează aceasta.

Reflecții asupra carierei didactice

Un cadru didactic exprimă o viziune profundă asupra valorii fiecărui elev, subliniind că diversitatea abilităților și talentelor nu ar trebui să fie uniformizată. „Colegii mei pot avea stiluri diferite de predare, dar acest lucru nu le reduce valoarea. Este esențial să nu limităm potențialul celor mai capabili,” afirmă dascălul.

Amintiri din prima generație post-Revoluție

Își amintește cu nostalgie de o generație specială de elevi care au fost motivați și dornici să învețe. „Am avut 36 de elevi entuziaști, care au adus multe premii la olimpiade. Le-am spus mereu să vină să întrebe ori de câte ori au nelămuriri, pentru că învățarea este un proces continuu. O amintire dragă este de Sfântul Valentin, când am găsit clasa plină de baloane și o cană cu mesajul «cea mai dragă învățătoare», alături de o revistă intitulată «Bunica știe tot»,” își amintește cu zâmbetul pe buze.

Legătura cu elevii

După patru decenii de activitate didactică, concluzia sa este clară: „Clasa este ca o a doua familie, iar timpul petrecut împreună este semnificativ. De multe ori, părinții nu reușesc să înțeleagă temerile și frământările copiilor la fel de bine cum o fac eu. Am dorit mereu să fiu, în primul rând, o prietenă pentru ei. Prietenia se bazează pe respect, stimă și reciprocitate. Atunci când nu există teamă, dar există respect, comunicarea devine mai eficientă, iar rezultatele nu întârzie să apară.”

Mândria pentru foștii elevi

Când vorbește despre foștii săi elevi, se simte o schimbare subtilă în tonul vocii sale: „Sunt mândră de realizările lor, indiferent de domeniile în care au ales să activeze. Faptul că au reușit mă umple de bucurie.”