Coaserea tablourilor din mii de mărgele colorate îi oferă o activitate captivantă, menținându-i mintea activă și ocupată. Această îndeletnicire nu doar că îi stimulează creativitatea, dar îi și conferă un sentiment de împlinire și scop. Fiecare mărgea adăugată la proiect devine o parte dintr-o poveste mai mare, transformând un simplu hobby într-o formă de artă personalizată. Astfel, procesul devine nu doar o modalitate de relaxare, ci și o sursă de satisfacție și realizare personală.
Povești de viață în spatele artei populare
Uneori, un zâmbet trist în spatele unor tablouri ascunde povești de viață ascunse, clipe de bucurie împletite cu momente de deznădejde, emoție și durere. La cea de a XXXIII-a ediție a Târgului Meșterilor Populari, desfășurat între 17 și 19 iulie, am întâlnit-o printre expozanți pe Dudaș Laura Maria din Betfia, județul Bihor. Modestă și mai puțin vorbăreață, cu un zâmbet melancolic, ea se afla lângă o serie de tablouri cu teme religioase.
La prima vedere, tablourile par simple, dar o privire mai atentă dezvăluie sute și mii de mărgele colorate. Laura Maria a început să coase astfel de opere de artă în urmă cu aproximativ doi sau trei ani. În funcție de dimensiunea tabloului și de timpul investit, realizarea unei lucrări poate dura, în medie, între o lună și o lună și jumătate. „Dacă lucrezi constant, poți termina mai repede, dar dacă stai prea mult, oboseala își spune cuvântul și nu mai poți continua. Cel mai puțin timp mi-a luat tabloul cu mâinile cu rozarul, cam o săptămână”, explică Laura Maria.
Într-un tablou mai mare pot fi incluse între 2.000 și 3.000 de mărgele, iar procesul de coasere este extrem de minuțios. Motivul pentru care s-a dedicat acestor cusături a fost dorința de a-și menține mintea ocupată și de a evita gândurile legate de problemele și durerea provocate de o intervenție chirurgicală la coloana vertebrală. „Pentru a preveni o eventuală depresie, mi-am ocupat timpul și mintea, astfel încât să nu mai simt durerea și să nu mă gândesc la cum va fi viața mea în continuare. Am început să cos, deoarece sunt o persoană foarte sensibilă și suferința mă afecta profund. Așa că am decis să fac ceva constructiv. La început, am folosit mărgele lipite, dar dacă nu lucrezi zilnic, în două săptămâni se dezlipesc. Așa am început să le cos”, povestește ea.
Laura a terminat școala la 18 ani, specializându-se în Confecții, și a lucrat ca croitoreasă la Casa de Modă Venus din Oradea, care oferea servicii de confecționare a îmbrăcămintei, încălțămintei și articolelor de marochinărie. Casa de Modă a funcționat până în anii 2000, sub denumirea Modex. Apoi, în căutarea unei vieți mai bune, a plecat în străinătate, unde a lucrat aproape 20 de ani, având grijă de seniori în Italia, mulți dintre ei fiind imobilizați. „Străinătatea ne afectează tinerețea. Plecăm tineri și ne întoarcem la o vârstă mai înaintată, dar nu ne gândim la ce înseamnă acest lucru. Acolo m-am îmbolnăvit de spate. Dacă ești bolnavă, nu mai ești utilă la străini. Așa că m-am întors acasă și m-am operat. Neștiind ce altceva să fac, mi-am descoperit o pasiune.” Primul ei tablou a fost unul în care era reprezentată Familia Sfântă, iar o parte dintre lucrări le-a donat unor biserici.
Arta cusutului: o terapie prin frumusețe
Cusutul reprezintă pentru Dudaș Laura Maria o modalitate de a scăpa de greutăți și de a se concentra pe ceva frumos. La vârsta de 49 de ani, aceasta se află în pensie din cauza unei boli, dar își găsește liniștea și împlinirea în mii de mărgele colorate, pe care le așază cu migală pe pânză, dând viață chipurilor sfinților prin talentul său.
Învățată de învățătoarea Ileana Vlad, care a învățat pictura pe sticlă ca autodidact, și susținută constant de mama sa, Laura Maria pune mult suflet în fiecare cusătură. De fiecare dată când simte că ar putea să renunțe, mama ei o îndeamnă să continue: „Cum să renunți la așa ceva? Asta e o frumusețe, un har de la Dumnezeu.”
