Sărbătoare tradițională la Izvorul lui Horea
În ultima duminică a Lunii lui Cuptor, un eveniment tradițional reunește locuitorii comunei Criștioru de Jos, dar și din alte zone, la hotarul satelor Săliște de Vașcău și Poiana. Această întâlnire, ce durează de peste trei decenii, este o ocazie de celebrare și socializare, unde participanții se bucură de atmosfera comunității și de obiceiurile locale. Această tradiție nu doar că întărește legăturile dintre oameni, ci și păstrează vii valorile culturale ale zonei, făcând din această duminică un moment special în calendarul local.
Serbare câmpenească la Izvorul lui Horea
În ultima duminică a lunii lui Cuptor, conform unei tradiții îndelungate de peste treizeci de ani, locuitorii comunei Criștioru de Jos, alături de alții din împrejurimi, se reunesc la granița satelor Săliște de Vașcău și Poiana pentru a aduce un omagiu lui Horea, liderul răscoalei din 1784-1785, considerat un precursor al modernizării sociale pentru români. Conform legendelor locale, Horea s-ar fi odihnit la întoarcerea dintr-o călătorie la Viena, unde a solicitat drepturi pentru țăranii iobagi, lângă izvorul ce îi poartă numele, și ar fi potolit setea cu apele acestuia. Astfel, transformarea Izvorului lui Horea într-un loc de pelerinaj pentru românii din toate colțurile țării a fost un pas firesc, iar gesturile de recunoștință față de sacrificiile sale au crescut, mai ales după revoluția din Decembrie 1989.
Evenimentele de duminică, 26 iulie, au fost organizate de câțiva membri ai administrației locale din Criștioru de Jos, inclusiv primarul Fănel Tulvan, viceprimarul Gheorghe-Călin Tulvan și consilierii Nicu-Constantin Tulvan, Mircea-Gheorghe Boie, Dănuț-Petru Micula și Ovidiu-Călin Morar. Aceștia au organizat o ceremonie dedicată memoriei lui Horea, care a trecut prin hotarul comunei. La slujba de pomenire, oficiată de preoții Ovidiu Făt și Marcel Todincă, au participat câteva sute de localnici și invitați, printre care s-au numărat m. m. (r) Tăsică Bursașiu și cpt. (r) Ștefan Horvat, reprezentanți ai subfilialei beiușene a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, precum și plt. adj. șef (r) Daniel Jovrea, din partea Asociației „Avram Iancu” Beiuș.
Tăsică Bursașiu, un fiu al comunei Criștioru de Jos, a subliniat că edilii au avut în vedere toți sătenii, inclusiv pe cei bolnavi, care nu au putut participa la masa obștească organizată cu ocazia evenimentului. Acestora le-au fost aduse porții de mâncare acasă. În ceea ce privește legăturile lui Horea cu Bihorul și cu Țara Beiușului, acestea sunt mai profunde decât se poate deduce din lucrările de istorie generală. În lucrarea „Neam și Lege românească în Țara Beiușului”, publicată în 1999, am menționat o depeșă a comisarului gubernial din Sebeș, din 24 noiembrie 1784, în care se solicita comitatului Bihor să captureze soția lui Horea, care s-ar fi refugiat la Beiuș imediat după declanșarea tulburărilor. Comisarul bănuia că Horea intenționa să îi trimită acesteia lucruri capturate și, în cazul în care s-ar afla în dificultate, ar putea să se retragă la Beiuș.
De asemenea, o scrisoare din 29 noiembrie 1784 menționează o grupare de răsculați care cutreierau comitatul Zărand, sub conducerea lui Gheorghe Crișan, și care tulburau legăturile între Hălmagiu și Deva. Un alt document, datat 24 decembrie 1784, pare să sprijine ipoteza că Horea plănuia să se îndrepte spre Beiuș.
Informații despre Horea și mișcarea sa
Locuitorii au fost curioși în privința lui Horea, întrebându-se unde se află, iar răspunsurile pe care le-au primit au fost neclare, menționând că s-ar fi dus la Viena, la Împărat. Altele au susținut că a plecat spre Crișul Negru, în direcția Beiuș și Vașcău, în comitatul Bihor. Recent, am aflat dintr-o scrisoare a comitelui suprem al comitatului Hunedoara, baronul Bornemissza, că situația este acum destul de calmă în jurul Devei și în tot comitatul Zărand. Cu toate acestea, Horea, împreună cu câțiva căpitani, s-a îndreptat spre Beiuș, unde se află soția sa. O unitate militară i s-a alăturat și va fi greu să scape de dragonii regimentului Berlichingen, care sunt staționați la Beiuș.
Măsuri de securitate și zvonuri
Autoritățile din Bihor au menținut măsuri speciale în partea de sud a comitatului, chiar și după execuția lui Horea și Cloșca pe roată, la 23 februarie 1785. Un motiv de îngrijorare era plecarea a cinci indivizi din cercul Albac spre Viena, prin Beiuș, dintre care trei – Nicula Petru, Trif Simion și Todea Nechita – erau susținători ai lui Horea. La 30 iulie 1785, la Sibiu, Tezaurariatul a înaintat Camerei aulice un raport al Oficiului miner superior, însoțit de o informare de la șpanul domeniului de sus, Alexius Incze, conform căreia, așa cum au susținut niște iobagi din Zlatna aflați la Beiuș, cei cinci ar fi făcut „afirmații îngrijorătoare” despre locuitorii din zonă.
Zvonuri despre Horea
Se pare că aceștia au răspândit la Beiuș vestea că Horea ar fi în viață, similar cu zvonurile care au circulat și la Pomezeu, conform unei anchete efectuate de Michael Pop, vice-judele nobililor din comitatul Bihor. Din aceeași scrisoare, datată 31 iulie 1785, aflăm că Nicula Petru și Trif Simion, ambii din Râu Mare, au discutat la Pomezeu despre o posibilă nouă revoluție. Tot pe 31 iulie 1785, Luca Pop din Beiuș a fost anchetat pentru că a relatat că a auzit de la niște moți din Vidra că Horea nu ar fi murit, ci că un nepot al său ar fi fost executat în locul său, și că răscoala va reîncepe curând.
Legendele lui Horea
De la aceste zvonuri la legendele care au consacrat figura și faptele lui Horea nu a fost decât un pas, pe care l-au făcut cu respect și iubire toate generațiile de locuitori din aceste vechi ținuturi românești.