Pe 15 august, Biserica celebrează Adormirea Maicii Domnului, sau Sfânta Maria Mare, o sărbătoare marcată de un post de două săptămâni. Acesta este al treilea post din an, după cel de la Paști, și reprezintă o perioadă de pregătire spirituală pentru credincioși. Această festivitate are o importanță deosebită în tradiția ortodoxă, evidențiind rolul Maicii Domnului în viața creștinilor.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului
Sâmbătă, 15 august, Biserica celebrează sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cunoscută și sub numele de Sfânta Maria Mare. Această sărbătoare este precedată de un post de două săptămâni, fiind al treilea din acest an, după postul Paștilor și cel al Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Maica Domnului este considerată cea mai înaltă sfințenie omenească, recunoscută și cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea sa este cea mai importantă dintre sărbătorile dedicate ei. Deși în Sfânta Scriptură nu se menționează moartea Maicii Domnului, cântările și imnurile de la Vecernie și Utrenie ne oferă o perspectivă asupra tradiției Bisericii în acest sens.
Conform tradiției, atunci când Dumnezeu a decis să o cheme pe Maica Domnului la El, a informat-o prin intermediul unui înger cu trei zile înainte, pentru a se pregăti pentru mutarea sa în cer. Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat și s-a retras pe Muntele Măslinilor pentru a se ruga. Întorcându-se acasă, a pregătit cele necesare îngropării, asigurându-i pe vecini că nu-i va uita și că îi va ocroti pe toți. După ce a împărțit veșmintele sale văduvelor sărace, și-a cerut iertare de la toți și, culcându-se, a făcut o rugăciune pentru întărirea lumii și pentru pace.
Binecuvântând pe cei prezenți, și-a predat sufletul în mâinile Fiului și Dumnezeului ei. Mulți bolnavi au primit vindecări prin binecuvântarea ei. Conform tradiției, sosirea apostolilor lui Isus la casa Maicii Domnului a avut loc după ce Fecioara Maria a trecut în neființă. Dintre ucenicii lui Isus, apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, iar când a sosit, a cerut deschiderea mormântului. Odată deschis, cei prezenți au constatat că trupul Fecioarei Maria lipsea, găsind doar giulgiul.
Conform credinței Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domnului, trupul ei nu a cunoscut putrezirea și nu a rămas în mormânt. Maica Domnului a fost mutată la ceruri cu trupul, viu și proslăvit, fiind considerată o pârgă a întregii omeniri. În Panteonul românesc, sărbătorirea Fecioarei Maria, denumită Sântămăria Mare (15 august) și Sântămăria Mică (8 septembrie), are o semnificație profundă, ambele sărbători fiind legate de înnoirea timpului la Anul Nou Biblic, celebrat în apropierea echinocțiului de toamnă.
