România, model de îmbunătățire a capacității de aplicare a deciziilor CEDO în 2025 (raport)
În 2025, România a înregistrat progrese notabile în aplicarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), conform raportului anual al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, publicat recent la Strasbourg. Cu toate acestea, raportul subliniază că țara se confruntă în continuare cu provocări semnificative în acest domeniu, evidențiind nevoia de a continua eforturile pentru respectarea și implementarea eficientă a deciziilor CEDO. Aceste progrese subliniază angajamentul României față de drepturile omului, dar și necesitatea de a aborda problemele persistente care afectează sistemul de justiție și protecția drepturilor cetățenilor.
Raportul Comitetului de Miniștri privind implementarea hotărârilor CEDO
Conform unui raport recent, Comitetul de Miniștri, responsabil pentru supravegherea implementării hotărârilor CEDO de către statele membre, a încheiat 949 de cazuri în anul precedent, în creștere cu 6,2% față de cele 894 de cazuri închise în 2024. România a înregistrat cea mai semnificativă scădere a numărului total de cazuri, având o reducere de 124 de cazuri, dintre care 27 erau principale și așteptau implementarea. Alte țări, precum Austria, Estonia, Franța, Germania și Lituania, au raportat și ele scăderi notabile ale cazurilor principale în așteptare.
Cu toate acestea, raportul subliniază continuarea provocărilor în implementarea hotărârilor, inclusiv complexitatea cazurilor, creșterea numărului de cazuri principale în așteptare și faptul că peste 500 de cazuri așteaptă soluționare de mai bine de cinci ani. În acest context, se evidențiază necesitatea pentru state de a-și spori capacitatea internă de a implementa hotărârile CEDO, România fiind prezentată ca un exemplu pozitiv.
Raportul menționează, de asemenea, lipsa de participare și informare din partea Federației Ruse, considerată un obstacol sistemic major. Rusia, exclusă din Consiliul Europei în 2022, continuă să aibă obligația legală de a implementa hotărârile relevante ale CEDO. În contrast, Ucraina a înregistrat progrese pozitive, închizând 97 de cazuri, inclusiv 11 cazuri principale, în 2025, în ciuda dificultăților cauzate de conflict.
În ceea ce privește România, raportul indică un total de 2223 de cazuri primite de la ratificarea Convenției Europene, dintre care 1936 au fost închise. În 2025, Comitetul de Miniștri a primit 22 de cauze împotriva României pentru supravegherea executării hotărârilor, o scădere semnificativă comparativ cu 51 de cazuri în 2024 și 87 în 2023. Cele mai multe dintre noile încălcări identificate de CEDO în 2025 au vizat investigațiile penale legate de violențele din timpul demonstrațiilor antiguvernamentale de la începutul anilor 1990, violența domestică și libertatea de exprimare.
Până la 31 decembrie 2025, existau 287 de cazuri în așteptare de executare, în scădere de la 411 în 2024 și 476 în 2023. Dintre acestea, 33 erau cazuri principale clasificate sub procedură extinsă (comparativ cu 37 în 2024 și 2023), iar 50 sub procedură standard. Dintre cazurile sub procedură extinsă, 21 erau în așteptare de cinci ani sau mai mult. Similar, 27 dintre cazurile sub procedură standard au avut aceeași durată de așteptare (comparativ cu 38 în 2024 și 30 în 2023).
Autoritățile române au prezentat 29 de planuri de acțiune, 94 de rapoarte de acțiune și 46 de comunicări. Existau așteptări pentru planuri de acțiune/rapoarte de acțiune actualizate sau comunicări cu informații suplimentare pentru 19 grupuri/cazuri, în care termenul stabilit de Comitetul de Miniștri a expirat în cinci cazuri, iar feedback-ul a fost trimis de Departamentul pentru Executarea Hotărârilor.
Rezultatele Consiliului Europei în 2023
În cadrul Consiliului Europei, s-au înregistrat progrese semnificative în gestionarea cazurilor, cu un total de 146 de cazuri închise, dintre care patru erau sub supraveghere sporită, iar 27 sub supraveghere standard. În acest context, 65 de cazuri au avut plăți integrale de satisfacție justă acordate de CEDO, în timp ce 46 de cazuri așteaptă confirmarea plății integrale și/sau a dobânzii de întârziere, având în vedere că termenul stabilit în hotărârile Curții a depășit șase luni.
Realizările din anul precedent au fost influențate de modificări legislative importante, în special în ceea ce privește protecția împotriva suprapunerii procedurilor penale și administrative în domeniul fiscal. De asemenea, regimul de detenție pentru persoanele clasificate ca 'periculoase' și deficiențele în activitatea institutelor medico-legale au fost aspecte cheie în închiderea cazurilor. Alinierea practicii judiciare naționale la constatările CEDO, în special în privința drepturilor apărării în procesele penale, a contribuit la menținerea protecției prevăzute de Convenție.
Un număr de 115 cazuri repetitive au fost, de asemenea, închise, având în vedere că nu mai erau necesare alte măsuri individuale. În prezent, progresele notabile se observă în îmbunătățirea condițiilor de detenție și a îngrijirii medicale pentru deținuții cu boli grave sau terminale. De asemenea, remediile preventive au fost consolidate pentru a răspunde eficient plângerilor legate de supraaglomerare și condițiile de detenție.
Cazuri în așteptare și provocări
Până la 31 decembrie 2025, există cazuri în așteptare care includ, printre altele, anchete ineficiente referitoare la acuzațiile de violență sexuală și utilizarea nejustificată a armelor de foc de către agenți ai forțelor de ordine. Aceste cazuri sunt însoțite de anchete penale ineficiente, inclusiv cele cu posibile motive discriminatorii. De asemenea, se remarcă un caz legat de lipsa garanțiilor legale în cadrul supravegherii secrete și un altul care implică multiple încălcări privind reținerea secretă a reclamantului și 'extrădarea extraordinară' în timpul unei operațiuni secrete a CIA.
Alte cazuri în așteptare includ nepunerea în aplicare a deciziilor interne și absența recunoașterii legale pentru cuplurile de același sex, precum și lipsa unui cadru legal clar pentru recunoașterea identității de gen. Un caz semnificativ este cel referitor la lipsa unor căi eficiente pentru obținerea de despăgubiri în cazuri de neglijență medicală.