La marginea județului Sălaj, aproape de Cluj, se află satele Ștoboru și Cubleșu, locuri unde timpul pare suspendat. Aceste sate, aproape depopulate, păstrează vestigii ale unei istorii bogate, oferind o privire asupra tradițiilor locale. Vara, numărul locuitorilor ajunge la 12, dar iarna rămân doar 6 suflete. Deși viața pare să fi stagnat în aceste așezări, ele continuă să spună povești despre trecutul lor vibrant. Satele devin astfel o adevărată capsulă a timpului, unde fiecare colț reflectă o eră demult apusă.
Două sate-muzeu la capătul Sălajului
La marginea Sălajului, aproape de limita cu județul Cluj, se află două sate unde timpul pare să fi stat pe loc: Ștoboru și Cubleșu. Aceste localități, situate una lângă cealaltă, sunt acum aproape depopulate, păstrând totuși amintiri ale unei istorii bogate și ale unei vieți rurale care se diminuează treptat. Distanța de aproximativ 10 kilometri de centrul comunei Cuzăplac și de aproximativ 45 de kilometri de Zalău este parcursă pe un drum asfaltat, însă lipsa populației nu a fost stopată de infrastructură sau de apropierea de orașe.
Peisajul din ambele sate este unul dramatic, cu numeroase case abandonate, multe dintre ele fiind acoperite de vegetație. Totuși, există câteva gospodării în care oamenii mai trăiesc, iar bisericile rămân printre puținele simboluri ale acestor locuri. La intrarea în sate, o simplă tablă cu denumirea localității și un stâlp de electricitate funcțional sunt semnele că viața continuă aici. Conform ultimelor recensăminte, în Cubleșu mai locuiesc aproximativ 12 persoane, iar în Ștoboru numărul este și mai mic, de doar 6. Oamenii din Ștoboru, adunați într-o curte, afirmă că vara, când revin și cei plecați, numărul locuitorilor ajunge la aproximativ 12, însă în timpul iernii rămân doar șase.
Animalele sălbatice și istoria locală
În curțile caselor abandonate, animalele sălbatice au început să apară tot mai frecvent. Căprioarele coboară din pădure în căutare de hrană printre gospodăriile părăsite, iar vulpile au devenit o prezență obișnuită. Cubleșu nu este doar un sat în declin; așezarea se leagă de Drumul lui Traian, un traseu cu semnificație istorică și strategică în timpuri de conflict. Localnicii povestesc că pe acest drum au trecut trupe militare, inclusiv în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar satul Cubleșu a fost traversat de forțe militare. Urmele acelor vremuri sunt încă vizibile, cu proiectile lăsate pe unele porți și case, amintind de perioada în care războiul a ajuns în aceste locuri izolate.
Biserica de lemn din Stoboru
Biserica de lemn din Ștoboru, conform informațiilor disponibile, datează din 1751 și a fost mutată pe actualul amplasament în 1928, din vechiul cimitir al satului. Aceasta a fost o biserică greco-catolică, dar a trecut în folosința ortodocșilor în 1948. Cubleșu și Ștoboru sunt, în esență, două sate-muzeu, cu case vechi, biserici, drumuri și amintiri ale trecutului, însă oamenii care au dat viață acestor locuri sunt din ce în ce mai puțini. Vara, câțiva oameni mai apar, dar iarna rămân doar câțiva localnici, iar în multe curți unde odinioară se auzeau râsete de copii, acum se întâlnesc căprioare care pasc liniștite.
