Piața Rogerius, inaugurată în 1973, a devenit a doua piață permanentă din oraș, după Piața 23 August. Cu toate acestea, începuturile sale nu au fost promițătoare. În iulie 1973, publicația Crișana a semnalat problemele grave cu care se confrunta piața, descriind-o ca fiind într-o „situație jalnică” și caracterizând atmosfera ca fiind „dezolantă pustietate”. Se constata că zile întregi treceau fără ca vreun producător să își expună marfa, evidențiind dificultățile întâmpinate în atragerea comercianților și vizitatorilor. Astfel, Piața Rogerius a avut un început dificil, reflectând provocările întâmpinate de noile inițiative comerciale din acea perioadă.
O piață pustie
La aproape zece ani după edificarea primelor blocuri în cartierul Zona de Vest (astăzi Rogerius), în anii '70 a fost desemnat un teren lângă strada Ostașilor (acum Corneliu Coposu) pentru construcția unei piețe. Aceasta a fost inaugurată în 1973, devenind a doua piață permanentă din oraș și a doua ca dimensiune după Piața 23 August, aflată în apropierea Cetății. Totuși, începuturile nu au fost promițătoare. În iulie 1973, ziarul Crișana relata că piața se afla într-o „situație jalnică”, fiind marcată de o „dezolantă pustietate”, cu zile în care nu se vindea niciun produs. Piața era, de fapt, un platou de beton, dotat cu mese din beton neacoperite și o clădire comercială cu două magazine slab aprovizionate. Singurul loc ceva mai animat era bufetul, destinat celor care căutau un loc liniștit.
Însă, lucrurile s-au schimbat în toamnă; în octombrie, Crișana menționa că piața a fost plină de localnici cu ocazia Zilelor Recoltei, având la dispoziție „cantități semnificative de legume și fructe de calitate superioară”, provenite de la cooperatori locali, dar și din Marghita și Bicaci.
Demolată și reclădită
În mijlocul anilor '70, Piața Rogerius a devenit accesibilă direct din bucla de întoarcere a tramvaiului 1 și, după acoperirea sa, la aproximativ doi ani de la deschidere, a început să fie tot mai căutată de orădeni și comercianți. Până la jumătatea anilor '90, piața s-a extins în două direcții, incluzând un bazar și o nouă clădire cu spații comerciale. Cu toate acestea, în vara anului 2000, piața se afla într-o stare deplorabilă, având două treimi din suprafață neacoperită, motiv pentru care a fost modernizată. Cinci ani mai târziu, copertina veche a fost înlocuită cu una din fibră de sticlă.
În 2015, din cauza aspectului neîngrijit și a stării precare, piața a fost complet demolată și înlocuită cu o clădire de tip hală, care găzduiește în prezent comercianții. Cu o suprafață totală de 10.171 mp, piața include spații comerciale, module de bazar, vitrine pentru produse lactate și mese pentru vânzarea produselor alimentare. Aceasta este conectată printr-un acces pietonal subteran la o parcare cu două niveluri, situată pe partea cealaltă a străzii. Hala de legume și fructe a fost renovată și igienizată în 2025, în timp ce spațiul comercial de la etaj rămâne nefuncțional, iar parcul de pe acoperiș este închis și degradat.
