De câteva luni, odată cu preluarea funcției de premier de către Bolojan, a început să se manifeste o invidie crescândă, care a degenerat în răutate și ură. Șefii instituțiilor deconcentrate care se deplasează la București pentru a obține avize și autorizații sunt întâmpinați cu priviri ostile și chiar dușmănie din partea unor superiori din ministere și agenții. Această atitudine negativă pare să fie alimentată de prejudecăți legate de originea lor geografică, fiindcă provin „de la Oradea”.
Proiecte majore de infrastructură în Oradea
Acum aproximativ șapte ani, în Oradea, a fost săpat primul pasaj rutier subteran din oraș, cunoscut sub numele de Magheru. O prietenă din București a fost trimisă în acel moment să conducă lucrările pentru construcția unui magazin. Activă și cu o atitudine dinamică, obișnuia să alerge seara în Parcul Brătianu și, uneori, se oprea pe șantierul pasajului pentru a observa progresul lucrărilor. Așa a aflat că, după Magheru, era planificat un proiect mai amplu, ce includea o serie de pasaje menite să rezolve problemele de trafic de pe axa est-vest a orașului. „Sunt curioasă dacă se vor realiza”, spunea ea, având o atitudine sceptică în cercul de prieteni. După finalizarea lucrării, s-a întors acasă, dar din când în când mă întreba dacă au început construcția pasajelor din Centrul Civic și cum decurge situația. De Crăciunul din 2023, când a observat realizările, a fost impresionată. „La noi nu se mișcă lucrurile așa”, comenta referitor la Capitală.
La câțiva ani distanță, în timpul unei vacanțe într-un sat din Bucovina, am fost abordat de un bărbat de aproximativ 60 de ani, tot inginer și constructor, care, aflând că sunt „de la Bihor”, a devenit curios. Întreba cum de în Oradea, oraș pe care îl văzuse, s-au realizat atât de multe proiecte, în timp ce în județul său se construiau șapte centuri și un inel metropolitan. Pe scurt, dorea să știe „de ce la voi se poate și la noi nu?”. Motivele pentru care în alte zone lucrurile nu avansează sunt evidente: indiferență, lene, incompetență și corupție. În ceea ce privește Oradea și Bihorul, i-am explicat că nu era un secret: voința de a acționa, capacitatea de a accesa fonduri europene și colaborarea eficientă între Primărie și Consiliul Județean.
Între timp, s-au adăugat și alte realizări, incluzând încă opt pasaje, dintre care patru sunt finalizate, trei vor fi gata în curând, iar unul va începe anul viitor. Cetățenii din Oradea, despre care prietena mea din București considera că erau deranjați de șantiere, se bucură de rezultate și mulți dintre ei se mândresc cu orașul lor. Cu toate acestea, în ultimele luni, odată cu numirea lui Bolojan ca premier, a apărut și un alt fenomen: o invidie care, din păcate, a escaladat spre răutate și chiar ură. Șefii instituțiilor deconcentrate, atunci când se deplasează la București pentru diverse avize, autorizații și semnături, sunt priviți cu suspiciune de către alți șefi, de rang superior, din ministere, agenții și oficii naționale, chiar cu dușmănie uneori. Motivul acestei atitudini? Faptul că sunt „de la Oradea”. După cum s-a observat în urma scandalului „azilelor groazei” din Dumbrava, aceștia par să devină indezirabili.
În timp ce oamenii obișnuiți își exprimă aprecierea față de Oradea, politicienii care nu au realizat nimic în județele lor au început să dezvolte o aversiune colectivă față de tot ce provine din Bihor. Aceasta reflectă o stagnare politică și o degradare morală, dar și o direcție periculoasă. În percepția acestor politicieni, „Bolojan este de vină” pentru realizările sale, iar astfel, cei 600.000 de bihoreni devin subiecții unei Românii pline de invidie. Suntem considerați vinovați, „bolojeniștii”, și nu cei care își mențin orașele și județele în stagnare.
