Comemorarea a 92 de ani de la decesul lui Vasile Goldiș

Vasile Goldiș: O viață dedicată națiunii române

Pe 10 februarie 1934, la ora 9:15, Vasile Goldiș, o figură marcantă a politicii arădene, a încetat din viață. Decesul său a avut loc în locuința sa de pe strada care astăzi îi poartă numele, în clădirea ce găzduiește un muzeu memorial în cinstea sa. Goldiș a fost director al ziarului „Românul”, secretar al consistorului arădean timp de decenii, președinte al Asociațiunii pentru Cultura și Literatura Poporului Român, redactor al rezoluțiilor adunării de la Alba Iulia din 1918, fost ministru în primele guverne centrale de la București și, de asemenea, ministru al cultelor și artelor în guvernul mareșalului Averescu. Potrivit ziarului „Ecoul”, în ediția din 11 februarie 1934, Goldiș a murit în urma unei „boală grele” care l-a ținut departe de viața publică timp de patru ani, fiind vorba despre o afecțiune hepatică.

Născut pe 25 noiembrie 1862, în Mocirla, astăzi Vasile Goldiș, el era fiul preotului Isaia Goldiș din Seleuși și mai apoi Cermei. A urmat școala primară la Seleuș, Cermei și Horia, continuându-și studiile la Liceul de Stat din Arad între 1873 și 1881. Cu o bursă oferită de eparhia ortodoxă a Aradului, Goldiș a studiat timp de patru ani la facultatea de litere a universităților din Viena și Budapesta, câte doi ani la fiecare. În timpul studiilor de la Viena, a efectuat și stagiul militar, fiind ulterior numit sublocotenent în rezervă. După terminarea studiilor la Budapesta, a fost angajat ca profesor la liceul model al statului.

A fost apoi chemat la Caransebeș, la școala normală română de către episcopul Ioan Popasu, unde a predat timp de trei ani. În anul școlar 1889-1890, Goldiș a fost invitat să predea la liceul românesc din Brașov, unde a ocupat catedra de istorie și limbă latină timp de 12 ani. În 1901, a fost ales secretar al eparhiei ortodoxe române a Aradului, devenind un actor principal în lupta națională românească din Arad. A intrat în viața politică, devenind deputat de Radna în Parlamentul de la Budapesta, militând pentru drepturile politice ale românilor.

Goldiș a fost o voce influentă a românilor din aceste regiuni și a jucat un rol crucial în realizarea unirii din decembrie 1918. La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, pe 1 decembrie 1918, el a susținut un discurs în care a subliniat inevitabilitatea dezmembrării monarhiei austro-ungare și necesitatea unirii Transilvaniei cu România. A fost numit ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent de la Sibiu, funcție pe care a deținut-o până pe 17 decembrie 1918, când a devenit ministru fără portofoliu în guvernul de la București.

În mai 1926, Goldiș a convocat congresul Partidului Național Român la Sibiu, unde a fost ales președinte. În acea ocazie, a anunțat ruperea relațiilor cu Iuliu Maniu, care dorea fuziunea partidului cu cel Țărănesc din Regat. Biografia sa, disponibilă pe site-ul universității care îi poartă numele, evidențiază că, după acest moment, Goldiș a fost profund afectat de nedreptățile sociale, corupția și ambițiile politicienilor.

Retragerea din viața politică

După o carieră deosebită în politică, Vasile Goldiș s-a retras pentru a se dedica activităților culturale.

Funeralii naționale

În cinstea unei personalități ce a avut un impact semnificativ asupra vieții politice, sociale și culturale din România, statul a organizat funeralii naționale. Ziarul „Ecoul” a relatat, în ediția din 13 februarie 1934, că „Granița arădană și bănățeană și-a manifestat ieri într-un chip emoționant durerea pentru marea pierdere suferită prin moartea lui Vasile Goldiș, luptătorul național, raportorul Unirii în Adunarea de la Alba-Iulia, președintele Astrei, ministrul de culte și secretarul Consistorului eparhial al Aradului, om care a întruchipat dorința de libertate a acestei granițe etnice.”

Sicriul cu trupul lui Goldiș a fost depus în foaierul Palatului Cultural încă din ziua decesului, iar zeci de mii de oameni au venit să-i aducă un ultim omagiu. Ceremonia funerară a fost oficiată de un sobor de preoți, condus de ÎPS Nicolae, mitropolitul Ardealului, PS Grigorie Comșa, episcopul Aradului, și PS Andrei Crișanul, vicarul Orăzii.

La ceremonie au participat nu doar mii de locuitori din zonă, ci și oficiali precum comandorul Fundățianu, trimisul regelui, ministrul Alexandru Lapedatu, Iuliu Maniu, Vasile Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, generali de armată, episcopi și jurnaliști. Au luat cuvântul la catafalcul lui Goldiș mitropolitul Ardealului, episcopul Aradului, ministrul Lapedatu, Octavian Goga, dr. Ioan Lupaș, reprezentant al Academiei Române, dr. Preda de la Sibiu, senatorul Mihai Mărcuș din partea PNL, Gheorghe Crișan din partea PNȚ, dr. Bogdan din partea Banatului, Victor Stanciu din partea Universității, Eparhiei și Frăției Ortodoxe din Cluj, precum și reprezentanți ai Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat, profesori secundari și învățători.

Cortegiul funerar

După ceremonia de la Palatul Cultural, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Eternitatea. În fruntea procesiunii se aflau un detașament de gardieni publici, urmat de patru care cu coroane, cele două coruri, clerul înalt, ofițeri superiori și sicriul purtat pe un tun tras de șase cai, însoțit de ofițeri superiori.

Cordoanele de onoare erau formate din colonelul Șerb, consilierul eparhiat Muscan, prefectul județului, primarul dr. Ioan Ursu, dr. Preda, vicepreședintele asociației Astra și dr. Bogdan, avocat din Timișoara, președintele organizației partidului agrar din Timiș-Torontal. În spatele sicriului se aflau membrii familiei lui Goldiș, ministrul Lapedatu, Iuliu Maniu, Octavian Goga, Sever Bocu și alți apropiați.

Cortegiul a parcurs Bulevardul Regina Maria (astăzi Revoluției), strada Mețianu, Piața Catedralei, unde s-a oprit în fața Episcopiei, continuând pe Mărășești, Calea Victoriei și ajungând la Cimitirul Eternitatea. La cimitir, nu au fost ținute discursuri, iar în momentul coborârii sicriului în groapă, trupele au dat onorul.

Înmormântarea lui Vasile Goldiș și a lui Ștefan Cicio-Pop

Onorurile au fost aduse lui Vasile Goldiș, la mormântul său situat la intrarea în Cimitirul Eternitatea, pe un teren donat de primărie. Monumentul funerar, realizat din marmură albă și conceput de arhitectul Silvestru Rafiroiu, se distinge printr-o cruce și o placă decorate cu motive neo-brâncovenești. Ansamblul include, de asemenea, două banchiete, două cărți deschise și suporturi de flori, toate acestea fiind restaurate în 1994. Alături de Vasile Goldiș a fost înmormântată soția sa, Elena Goldiș, care a decedat în 1963, la vârsta de 81 de ani.

Trecerea lui Ștefan Cicio-Pop

În numărul dedicat funerariilor lui Goldiș, s-a menționat că procesiunea a fost impresionantă pe strada Consistorului (astăzi Episocopiei). Pentru a nu deranja cu marșurile funebre casa lui Ștefan Cicio-Pop, care suferea de o agravare a stării de sănătate, muzica militară și corurile au fost oprite pe acea porțiune. La patru zile după înmormântarea lui Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, un alt lider al Marii Uniri, a decedat.

Înmormântarea lui Cicio-Pop, ce a avut loc pe 19 februarie 1934, a adunat peste 50 de mii de oameni din întreaga Crișana, Banat și vechiul Regat. Fost președinte al Camerei Deputaților, el a fost condus pe ultimul drum de personalități precum episcopul Lugojului, Alexandru Niculescu, prim-ministrul Gheorghe Tătărescu, președintele Adunării Deputaților, N.N. Săveanu, dar și de oameni politici precum Ion Mihalache, Iuliu Maniu și Sever Bocu.