CCR: Amendamentul care prevede pierderea funcțiilor de către aleșii incompatibili a fost declarat constituțional, în timp ce sintagma „persoana care are relații asemănătoare celor dintre soți” din Legea ANI a fost considerată neconstituțională.
Curtea Constituțională a României a validat un amendament la Legea integrității, solicitat de PSD și AUR, prin care aleșii declarați incompatibili sau în conflict de interese își pierd funcțiile. În aceeași decizie, CCR a declarat neconstituțională sintagma „persoana care are relații asemănătoare celor dintre soți” din cadrul unei legi de modificare și completare a unor acte normative în domeniul integrității. Aceste informații au fost confirmate de oficiali ai Curții, conform AGERPRES.
CCR declară constituțională prevederea privind încetarea funcției publice
Cu o majoritate de voturi, Curtea Constituțională a României a stabilit că este constituțională prevederea din lege care prevede încetarea de drept a funcției sau demnității publice la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Reprezentanții Uniunii Salvați România (USR) au exprimat îngrijorări legate de faptul că acest amendament vizează în mod direct pe președintele partidului, Dominic Fritz, care a fost declarat în conflict de interese și ar putea astfel să își piardă funcția de primar al municipiului Timișoara.
Conținutul articolului în cauză specifică următoarele: „Persoanele față de care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, s-a constatat în mod definitiv starea de incompatibilitate sau de conflict de interese și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani aferent interdicției prevăzute de lege, calculat de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a hotărârii judecătorești, le încetează de drept funcția, demnitatea publică ori mandatul, la 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Critici aduse de președintele Nicușor Dan
Președintele Nicușor Dan a criticat, în sesizarea înaintată judecătorilor constituționali, atât claritatea normativă, cât și legalitatea sancțiunii referitoare la sintagma „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”, regăsită în textul legii. El a subliniat că aceste texte extind obligația de completare și depunere a declarațiilor de avere și de interese de la titularul funcției publice la „soțul, soția sau persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”, sub sancțiunea contravențională prevăzută la articolul II punctul 21.
Critica principală vizează lipsa de claritate a normei: legea nu oferă criterii obiective – precum durata, conviețuirea sau interdependența economică – pentru a determina momentul în care o relație afectivă devine relevantă din punct de vedere juridic. Aceasta lasă persoana vizată să decidă singură dacă se încadrează în obligațiile impuse. De asemenea, nu sunt reglementate situațiile în care relația începe după numirea demnitarului, încetarea acesteia sau existența relațiilor succesive.
Sub aspectul previzibilității, această situație contravine articolului 1 alineat (3) și alineat (5) din Constituție, care stipulează că legea trebuie să fie clară și accesibilă, astfel încât persoanele vizate să își poată adapta comportamentul. Nicușor Dan a subliniat că „deficiența capătă o gravitate specifică atunci când este privită prin prisma naturii sancționatorii a normei, nu doar a clarității generale”.
El a adăugat că o incriminare contravențională nu poate lăsa persoana vizată să decidă, prin autoevaluare, dacă intră sau nu sub incidența sancțiunii, subliniind că elementele constitutive ale faptei trebuie să fie verificabile în mod obiectiv. În absența unor criterii legale clare, norma delegă organului de control sarcina de a defini, de la caz la caz, conținutul incriminării, ceea ce depășește exigențele articolului 1 alineat (5) aplicabile actelor normative de acest tip.
În sesizare, erau examinate și aspecte legate de dreptul la viață privată al terțelor persoane, natura personală a răspunderii și discriminarea între demnitari. În acest context, președintele a considerat că „ingerința pe care norma criticată o produce asupra vieții private a terțului nu rezistă testului de proporționalitate impus de articolul 26 din Constituție, coroborat cu articolul 20 din Constituție”.
Decizia Curții Constituționale privind responsabilitatea declarării veniturilor
Un aspect important adus în discuție se referă la articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, unde se evidențiază un al doilea viciu invocat, distinct de intruziunea în viața privată: „extinderea directă a răspunderii asupra unei persoane care nu și-a asumat niciodată statutul generator al obligației”.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 297/2025, a stabilit că articolul 3 alineat (2) din Legea nr. 176/2010 este neconstituțional. Aceasta nu a fost considerată neconstituțională doar pentru că obligația de declarare a veniturilor soțului sau ale copiilor majori ar fi, în sine, problematică, ci pentru că norma impunea declarantului responsabilitatea pentru corectitudinea unor informații furnizate de un terț. Această soluție este incompatibilă cu principiul responsabilității personale în domeniul juridic, penal sau contravențional.
Astfel, decizia din 2025 a subliniat importanța individualizării răspunderii, mai degrabă decât protecția confidențialității datelor. Președintele Nicușor Dan susține că norma criticată nu reia acest viciu, ci îl depășește. În acest caz, răspunderea nu mai aparține demnitarului pentru informații furnizate de altcineva, ci devine o răspundere contravențională a terțului – o persoană care nu deține nicio funcție publică și nu a acționat în mod activ pentru a-și asuma obligația.
Astfel, simpla legătură afectivă cu demnitarul devine un motiv suficient pentru angajarea unei răspunderi contravenționale. Aceasta reprezintă, în esență, o variantă agravată a viciului identificat de instanța constituțională, deoarece nu este vorba despre răspunderea cuiva pentru fapta altuia, ci despre răspunderea unui terț pentru o obligație pe care nu și-a asumat-o niciodată.
Critica privind discriminarea între demnitari
O altă critică a fost formulată în legătură cu discriminarea între demnitari, în funcție de natura relației personale. Norma contestată generează o discriminare, contrar articolului 16 alineat (1) din Constituție. Astfel, demnitarul căsătorit beneficiază de un criteriu formal și obiectiv – actul de căsătorie – pentru identificarea persoanei obligate să declare, pe când cel aflat într-o relație de fapt se confruntă cu incertitudini pe care legea nu le clarifică.
Această asimetrie poate conduce la un stimulent negativ pentru demnitari, care ar putea evita formalizarea relației tocmai pentru a beneficia de imprevizibilitatea normei, ceea ce contravine scopului declarat de prevenire a conflictelor de interese.