Blaga Mihoc (1943-2026), educatorul care a îmbinat rigoarea istoriei cu noblețea caracterului - Portret de intelectual

Blaga Mihoc (1943-2026), profesorul care a unit rigoarea istoriei cu noblețea caracterului

Puține momente în viață sunt de o intensitate conștientizată, iar nașterea și moartea sunt, fără îndoială, cele mai relevante. Aceste experiențe nu pot fi percepute direct de către individ, ci sunt resimțite prin ochii celor din jur. Astfel, nașterea aduce bucurie, în timp ce moartea generează tristețe. Totuși, perspectiva asupra acestor evenimente variază. În cadrul acestei scurte reflecții, doresc să-l evok pe distinsul meu profesor, dr. Blaga Mihoc, care a trecut în eternitate pe 17 iulie 2026, la Oradea. Această rememorare nu este o „scrisoare de adio”, ci o evocare a vieții și activității sale, așa cum am trăit-o, de-a lungul anilor de studenție și până în prezent, fie că am stat împreună la o cafea, fie că ne-am întâlnit în biblioteca sau în sala arhivelor.

Plecarea sa nu o consider o pierdere în sens negativ, deși știu că nu-l voi mai vedea fizic. O leg de amintirile frumoase: un om inteligent, jovial și de caracter, care obișnuia să glumească folosind termeni precum „vivace, sagace și rapace”, evidențiind în glumă abilitățile adormite sau exagerate ale unora. În 1997, am achiziționat de la librăria „Mihai Eminescu” din Oradea o carte scrisă de el, „Insinuarea falsului istoriografic” (Oradea, Biblioteca Revistei Familia, 1996, 250 p.). După ce am răsfoit-o și am citit câteva pasaje, am decis să o ofer cadou unui coleg pasionat de istorie. Nu bănuiam atunci că acel prim contact va deveni, în timp, o prietenie construită pe valorile perene ale cărții și documentelor de epocă.

Între 1999 și 2003, în perioada facultății, m-a impresionat modul în care profesorul Mihoc a descris viața lui Napoleon Bonaparte în cursul de istorie modernă universală. Paraferzându-l pe abilul corsican, ne-a încurajat spunând: „Fiecare soldat poartă în raniță bastonul de mareșal”. Cuvintele sale m-au stimulat să citesc mai mult despre istorie, așa că am luat din vechea bibliotecă a părinților cartea lui Jacques Bainville, „Napoleon” (Craiova, Casa Școalelor, 1943) și am citit-o cu atenție. Profesorul se simțea bine în mijlocul studenților și a motivat mulți să își continue studiile la masterat și doctorat.

Când am început să scriu despre istorie, el a fost alături de mine, lecturând și corectând multe dintre lucrările mele, în stilul său inconfundabil. O dedicație pe care mi-a făcut-o în 2003, când încă nu scriam constant, a profețit vocația mea ulterioară: „Domnului Silviu Sana, cu îndemnul de a se dedica pe viitor cercetării istoriei căci are calități deosebite pentru această îndeletnicire. Cu drag, Blaga Mihoc 12.03.2003”. Ulterior, în 2020, mi-a scris pe foaia de gardă a cărții „Avuție și reformă”: „Lui Silviu Sana, coleg de preocupări cărturărești și prieten”.

Reflecții asupra unui spirit enciclopedic

Un bătrân rătăcit printre hârtii vechi îmi scria despre plăcerea sa de a citi, exprimându-și bucuria de fiecare dată când o carte îi apărea în față. Citind lucrările sale, parcă îi auzeam vocea, iar parantezele adesea nostime din povestirile sale mă făceau să râd în hohote. Indiferent dacă se afla în postura de scriitor sau de cititor și cercetător, Blaga Mihoc reușea să îmbine trecutul cu prezentul, conectând oamenii din vechime cu cei din zilele noastre.

Lansarea cărților și captivarea audienței

La ultima sa lansare de carte, desfășurată pe 17 aprilie la Biblioteca Județeană Bihor, Blaga Mihoc a prezentat lucrările sale recente, una dedicată istoriei, iar cealaltă istoriei filosofiei. Era ca o pastilă efervescentă, reușind să captiveze publicul cu explicațiile sale critice din domeniul istoriei, presărate cu întâmplări amuzante trăite sau auzite de el. Ca cititor și cercetător, își onora timpul petrecut în sala de lectură de la „Colecțiile Speciale” ale Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor, studia cu atenție colecțiile de ziare și cărți vechi, luând notițe pentru lucrările sale.

Atmosfera din sala de studiu

Era o adevărată bucurie să-l vezi intrând în sală și să asculti poveștile sale captivante, râzând adesea la glumele sale pline de umor. De fiecare dată când erau și alți cititori în preajmă, își manifesta respectul spunând „dacă îmi permiteți, domnule/domniță/domnișoară...”, dovedind astfel că era un adevărat cavaler al cuvântului. Aceeași atitudine o avea și în sala de studiu de la Arhivele Naționale din Oradea, locul unde îi plăcea cel mai mult să cerceteze, având un contact direct cu documentele de arhivă.

Contribuțiile sale în cercetarea istorică

Din cercetarea sa de peste 50 de ani asupra documentelor de arhivă au rezultat lucrări valoroase despre trecutul social, economic, cultural, spiritual și politic al românilor, precum și despre Biserica Greco-Catolică și personalități remarcabile precum George Pop de Băsești și Vasile Lucaciu. A fost dedicat excelenței în scrisul istoric, punând accent pe seriozitate și veridicitate. Scrisul său combina rigoarea științifică a documentelor cu un stil eseistic captivant.

Rigoare academică și deschidere culturală

În ciuda unor incomodități pentru colegii săi, Blaga Mihoc a menținut o rigoare academică exemplară și o verticalitate umană deosebită. A fost un spirit enciclopedic, având capacitatea de a naviga cu ușurință în istoria universală și cea românească, ultima fiind foarte aproape de sufletul său. Aprecia cultura și spiritualitatea Apusului, afirmând adesea că, dacă românii ar fi adoptat catolicismul încă de la început, parcursul lor social, spiritual și politic ar fi fost diferit.

Perspective asupra istoriei și culturii

Deși a scris despre istoria românilor, nu s-a identificat cu naționalismul istoric, având cuvinte de apreciere pentru realizările culturii maghiare. Nu ezita să declare că, dacă guvernele de la Budapesta ar fi adoptat o politică mai tolerantă față de minorități, monarhia austro-ungară nu s-ar fi prăbușit, posibilitatea unei federalizări fiind o opțiune reală. Printre ultimele sale recomandări de lectură s-au numărat două volume de memorialistică intitulate „Dincolo de tranșee.”

Influența profesorului Blaga Mihoc în cultura românească

Profesorul Blaga Mihoc a avut o viziune critică față de diletantism și oportunism, indiferent de domeniul de activitate. El punea la îndoială profesionalismul celor care nu și-au dedicat timp pentru a explora arhivele sau care nu aveau o bibliografie solidă. Aceasta reflecta convingerea lui că adevărul poate fi mai ușor distins prin dezbateri, chiar și atunci când acestea implicau critici reciproce între intelectuali. Deși nu căuta răzbunarea, el nu tolera lipsa de respect în interacțiunile sale.

Blaga Mihoc avea o abilitate aparte de a cunoaște caracterul oamenilor după ce interacționa cu ei. Îi plăcea să împărtășească amintiri despre personalitățile care l-au impresionat, dar și despre cele care nu i-au lăsat o impresie favorabilă. De asemenea, povestea cu umor întâmplări din copilărie și studenție, evocând cu drag părinții, colegii și profesorii săi. Critica lui față de abuzurile regimului comunist era vehementă, iar amuzamentul său față de năzbâtiile copilăriei contrasta puternic cu indignarea față de nedreptățile sociale.

În ceea ce privește credința, Blaga Mihoc a îmbrățișat fără ezitare identitatea greco-catolică, chiar dacă avea rădăcini în Biserica Ortodoxă. Nu și-a renegat originile și nu a disprețuit pe cei din alte confesiuni. Contactele sale cu personalități din Biserica Greco-Catolică, inclusiv cu episcopi de seamă, au întărit convingerea sa în rolul crucial pe care această biserică îl joacă în viața românilor. Participa regulat la liturghii, atât la Catedrala „Sf. Nicolae”, cât și la Parohia „Înălțarea Domnului” din Oradea, având o relație profundă cu divinitatea.

Profesorul se simțea profund conectat la cultura orădeană, având o legătură specială cu revista „Familia”, un simbol al culturii românești din Bihor. Locul său de muncă la Muzeul memorial „Iosif Vulcan” l-a inspirat creativ, devenind un centru de activitate culturală. Aici, a interacționat cu o serie de intelectuali, desfășurând discuții și colaborări care i-au îmbogățit potența culturală. Această comunitate a contribuit la formarea sa ca personalitate importantă în peisajul cultural românesc, consolidându-și astfel locul în istoria culturală a țării.

Omagiu adus profesorului Blaga Mihoc

Dacă ar fi să-l definesc pe profesorul Blaga Mihoc cu un singur cuvânt, acela ar fi vârf. Blaga Mihoc a reprezentat un vârf al umanității, cunoașterii și umorului. Aceste trei calități sunt un testament lăsat de el pentru toți cei care l-au cunoscut. Să-i fie memoria binecuvântată!