Aerul pe care îl respirăm este la un nivel acceptabil.

Aerul din Arad: Calitate Acceptabilă

Aerul din Arad, atât în zona urbană cât și în cea suburbană, se situează la un nivel acceptabil. Conform Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA), particulele nocive din atmosferă nu constituie o problemă semnificativă. Informațiile referitoare la parametrii calității aerului sunt disponibile în timp real, pe site-ul calitateaer.ro, care oferă actualizări orare privind indicii de calitate și valorile măsurate, aflate în proces de validare și certificare.

Monitorizarea Calității Aerului în Arad

În municipiul Arad sunt amplasate două stații de monitorizare, iar una se găsește în zona Nădlac. Indicatorii de calitate a aerului sunt de cele mai multe ori în categoria „verzi”, ceea ce indică un nivel acceptabil. Utilizatorii pot accesa date suplimentare pentru fiecare punct de monitorizare. Graficele arată o creștere a poluării, în special în timpul orelor de vârf, iar concentrația de dioxid de azot (NO2) poate atinge valori moderate din cauza traficului rutier, centralelor electrice și echipamentelor industriale. Expunerea pe termen lung la acest gaz poate duce la probleme respiratorii, dar datele pentru Arad nu sunt alarmante, toți parametrii fiind în limitele unui aer respirabil.

Comparativ cu Județele Vecine

Situația aerului în județele din apropiere nu este la fel de favorabilă. De exemplu, sâmbătă dimineața, toate cele patru stații de monitorizare din Timișoara au indicat un aer de calitate „rău” și „foarte rău”, iar o situație similară a fost raportată în Zona Industrială Vest din Bihor. La nivel național, regiunile din jurul orașelor tind să aibă un aer de calitate „rău”, cauzat în principal de centralele termice care asigură căldura în această perioadă.

Plafoanele de Emisii în România

Plafoanele naționale de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili și amoniac, stabilite pentru anul 2010 și ulterior, sunt incluse în Anexa II a Protocolului CLRTAP, care vizează reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic. Acest protocol, adoptat la Gothenburg în 1999 și ratificat prin Legea 271/2003, reglementează emisiile de poluanți provenite din surse staționare și mobile, stabilind cantitățile maxime ce pot fi emise la nivel național anual.

Principalele Substanțe Poluante

*Dioxid de sulf (SO2) - un gaz incolor, cu un miros pătrunzător care irită ochii și căile respiratorii.

*Oxizi de azot (NOx - NO / NO2) - un grup de gaze foarte reactive, compuse din azot și oxigen în proporții variabile, majoritatea acestora fiind incolore.

Ozonul și rolul său în atmosferă

Ozonul, un gaz extrem de oxidant și reactiv, se concentrează în stratosferă, unde oferă protecție împotriva radiației UV dăunătoare. Totuși, ozonul de la nivelul solului contribuie la formarea smogului fotochimic, rezultând dintr-o reacție care implică în principal oxizi de azot și compuși organici volatili.

Monoxidul de carbon

La temperatura mediului înconjurător, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor și insipid, având atât surse naturale, cât și antropice. Acesta se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili, având un impact semnificativ asupra calității aerului.

Benzenul și sursele sale

Benzenul este un compus aromatic, volatil și solubil în apă. Aproape 90% din cantitatea de benzen din aer provine din traficul rutier, iar restul de 10% este generat prin evaporarea combustibilului în timpul stocării și distribuției sale.

Particulele în suspensie

Particulele în suspensie, cunoscute sub denumirile PM10 și PM2.5, reprezintă un amestec complex de particule foarte mici și picături de lichid, având efecte nocive asupra sănătății umane și mediului.

Metalele toxice

Printre metalele toxice se numără plumbul, cadmiul, arsenul, nichelul și mercurul, care provin din arderea cărbunilor, combustibililor și deșeurilor menajere, precum și din anumite procese industriale. Aceste metale se găsesc în general sub formă de particule, cu excepția mercurului, care este gazos. Acumularea acestora în organism poate provoca efecte toxice pe termen scurt și lung, afectând sistemul nervos, funcțiile renale, hepatice și respiratorii.